Polenul – beneficii

Ce este polenul?

Polenul este o pulbere divers colorata, pe care albina o prepara cu putina miere si saliva pentru aglutinare in grauncioare.

Polenul apartine lojei lemn (origine vegetala, influente predominante pe functionarea ficatului, muschilor, legat de miscare, regenerare, crestere etc.)

Pastura este polen transformat prin fermentare de catre albine cu ajutorul unor bacterii specific; fermentarea permite spargerea exinei si eliberarea substantelor nutritive din interior.

Va invit sa cititi si articoul despre pastura, daca nu ati facut asta inca.

Compozitia chimica a polenului este variabila dupa plantele de provenienta.

Acesta este constituit dintr-o multitudine de corpuscule microscopice continute in structura florala vegetala, constituind elementul fecundant masculin al acestei structuri.

Ce contine polenul?

Se admite ca polenul contine toate substantele indispensabile vietii:

• aminoacizi esentiali;
• acizi grasi nesaturati importanti (linoleic, arahidonic s.a);
• vitamine hidrosolubile si liposolubile ( vitamina A de 20 de ori mai mult decat in morcov);
• feritina si acizi nucleici, care controleaza cresterea si dezvoltarea organismului;
• elemente fertilizante pentru producerea hormonilor necesari organismului;
• un factor de crestere si altul antibiotic care controleaza infectiile bacteriene;
• enzime (amilaza, invertaza, fosfataza);
• pigmenti (glucozide, pigmenti xantofili, carotenoizi, steroli);
• flavonoizi (rutinul cu rol in ameliorarea respiratiei, dezintoxicarea organismului, prevenirea descompunerii vitaminelor);
• hidrocarburi (zahar, amidon, celuloza);
• si microelemente (cu rol in fermentatie si hematopoieza).

Cu ce ne ajuta polenul?

Polenul se remarca prin proprietati biologice cu efecte excelente in terapeutica:

• activeaza fenomenele de regenerare la oamenii in varsta (sindromul senescentei);
• amelioreaza irigatia sanguina;
• inlatura sau previne oboseala;
• stimuleaza fenomenele de crestere;
• regleaza tulburarile hormonale;
• constituie o sursa de energie vitala in epuizarea prin efort fizic;
• are actiune bacteriostatica;
• intervine in procesele de aparare prin cresterea globulinelor serice;
• este un excelent afrodiziac, euforizant, anabolizant biologic, antibacterian, antidepresiv, antiinflamator, antiparazitar, antipiretic, antitoxic, biostimualtor, dietetic si antianemic;
• acesta diminueaza hemoragiile, scade colesterolul;
• amelioreaza functiile cerebrale, gastrice si cele ale intestinului gros;
• regleaza functiile hepatice, sexuale si tiroidei;
• intervine in procesul cresterii, in procesul nasterii;
• amelioreaza structura pielii;
• intinereste mintea, creierul si viata emotionala;
• intareste capilarele sangvine, inima si sistemul imunitar;
• este un tonic general excelent.

 

Curiozitati despre polen.

Filozofii si vracii indieni (America de Nord) spuneau acum peste 100 de ani ca polenul este un medicament impotriva imbatranirii prin sporirea puterii de aparare a organismului fata de aproape toate bolile, dar este si un aliment complet avand tot ceea ce este nevoie pentru a trai.

Apicultorii cunosc empiric, de mult timp, importanta polenului in viata stupului, remarcand ca familiile de albine cele mai viguroase sunt acelea care fac provizii mai importante de polen de primvara.

Cum si cat polen putem consuma?

Metoda I

Consta in administrarea ca atare a polenului, fara a fi macinat sau combinat cu alte ingrediente.

Ratiile sunt urmatoarele:

• copiii sub 3 ani nu vor consuma polen;
• persoanele cu probleme hepatice si copiii intre 3 si 8 ani vor consuma maximum 5 g (1 lingurita pe zi);
• copiii intre 8 si 12 ani vor consuma 10 g (2 lingurite pe zi);
• intre 12 si 15 ani se pot consuma cate 12-15 g (1 lingura pe zi);
• adultii si adolescentii pot consuma pana la 25-30 g (2 linguri pe zi);

Polenul ingerat ca atare trebuie administrat inainte de masa, pe stomacul gol.

Acest produs al stupului trebuie mestecat foarte bine inainte de a fi inghitit, astfel el neputand fi asimilat de organism, din cauza unei membrane nedigerabile in care este invelit de catre albine.

Aceasta forma de administrare este mai greu suportata de multe persoane, intrucat produce jena gastrica si/sau fenomene alergice.

Din acest motiv, se prezinta in continuare alte doua metode:

Metoda II

Polenul se administreaza in aceleasi doze recomandate mai sus, dar inainte se macina fin cu rasnita electrica de cafea, pana se formeaza o pulbere, care se inghite in combinatie cu miere.

La fiecare lingurita de polen macinat se adauga alte 2 lingurite de miere, cu care se amesteca bine, asa incat sa formeze o pasta.

Aceasta pasta de polen cu miere este mai usor de suportat de catre persoanele cu o sensibilitate alergica crescuta, precum si de cei (nu putini la numar) care nu agreeaza gustul polenului.

Metoda III

Se recomanda in special persoanelor care au o sensibilitate gastrica deosebita, suferind de arsuri la stomac, ori care au alte probleme ale tubului digestiv, care se amplifica la administrarea polenului.

Acestia vor combina pulberea de polen, obtinandu-se prin macinare la rasnita electrica de cafea, cu apa.

La o lingurita de polen se adauga 1-6 lingurite de apa, formandu-se o solutie de o consistenta variabila, de la cea pastoasa la cea perfect lichida.

Solutia obtinuta se bea pe stomacul gol sau, daca nici asa nu este suportata, dupa o masa usoara.

Polenul nu trebuie niciodata administrat fiert, deoarece caldura distruge multe dintre elementele constituente: vitamine, enzime, hormoni.

La orice tulburare care apare pe parcursul curei cu polen este indicat sa consultati un medic, pentru a stabili daca o puteti continua sau nu.

CONTRAINDICATII POLEN:

• alergii de tip respirator la polen de albine (atentie, nu la cel anemofil);
• polenul care poate patrunde in arborele respirator in timpul inhalatiilor cu miere si/sau propolis;
• alergii de tip alimentar;
• atunci cand polenul se administreaza normal, per oral si determina simptome de tip alergie digestiva (crampe abdominale, diaree etc.)
• diabet zaharat;
• polenul poate contine pana la 30-32% glucide si nu se recomanda deci in cantitate mare la diabetici; in cantitate mica poate avea insa rezultate foarte bune, avand in vedere ca polenul contine toti aminoacizii esentiali necesari sintezei insulinei;
• ulcer gastro-duodenal, gastrita.
• cand polenul este administrat crud (brut), inainte de mese, in cantitate relativ crescuta, datorate exinei care poate avea o structura aspra „tepoasa”.

Nu se va administra polen in cazul ulcerului gastric si al gastritei hiperacide in faza acuta.

In cazul bolilor hepatice grave se va lua acest produs numai dupa consultarea prealabila a medicului specialist.

–––––––––––––––––––––––––––––––––
Materialele de pe acest site au caracter informativ.

Inainte a de incepe orice fel de tratament naturist trebuie sa faceti un test de alergie la tipurile respective de produse.

Daca suferiti de boli cronice sau urmati tratamente medicamentoase, va recomandam sa consultati medicul dumneavoastra, inainte de a incepe o cura sau un tratament naturist.

–––––––––––––––––––––––––––––––––

Bibliografie

1. Constantin Neacsu, Compendiu de apiterapie, Editura Tehnica, Bucuresti, 2002;
2. Marian Nita, Laurentiu Dinu, Adriana-Camelia Mitea, APITERAPIA, Editura AIUS PRINTED, Craiove, 2010.

 

Comandati acum miere naturala direct din stupina noastra!

Va recomand sa cititi si articolul Laptisor de matca – beneficii